Impresii de festival

Intr-un final vacarmul a luat sfarsit, iar urechile noastre au inceput sa functioneze din nou si sa distinga glasul pasarelelor din pomii impodobiti cu pungi de plastic din jurul caminului. 

Gata cu metaforele. E timpul sa trecem la subiect. Dupa cum stiti, a avut loc festivalul berii si exact cum anticipasem, tot ceea ce am spus s-a adeverit. Tudorul si mai ales Splaiul au fost invadate de o multime infernala de oameni cu o cultura mai mult sau mai putin indoielnica care au savurat cu cea mai mare placere diversitatea de preparate din carnuri de origine animala si jumatatea de pahar de bere (caci jumatate era spuma), toate la supra-pret, din cadrul Festivalului Berii. 

Muzica a fost "excelenta", intre camine au rasunat de la muzica popular la macarena, lambada si inevitabil manele. Ba mai mult, ne-am delectat simtul auditiv cu un anume Emil Lasagna (cel putin asa im doresc sa il cheme). Cei ce s-au potrivit cel mai bine cu atmosfera au fost cei de la Fara Zahar. Muzica "la misto" s-a potrivit de minune cu organizarea "la misto". Nu am indraznit sa ma urc in nici una din "masinile mortii" pe care ei le numeau carusele si nu mi-e jena sa afirm ca mi-a fost frica. Nu de altceva, dar daca me desprindeam din scaunul unei parasute as fi putut ateriza direct prin geam in camera unor studenti, care speriati de intrarea mea spectaculoasa, ar fi putut sa ma ia la bataie.

Locuri de parcare? Ce or fi fost alea. Nimic. totul era ocupat. Noroc ca nu posed masina altfel as fi inventat injuraturi noi invartindu-ma prin jurul caminului sa gasesc si eu un petec de asfalt sau de iarba in care sa imi parchez bolidul. Oricum pe jos ajungeai mult mai repede. Nu la fel de stilat, dar eficient. 

Mare noroc pe noi a fost sambata seara. Atunci au mai instalat o scena in spatele caminului unde a concertat fenomenalul Cristian Verde (in traducere libera). Astfel, studentul (nauc de cap) s-a vazut nevoit sa iasa din vizuina sa numita camera si sa isi cheltuie ultimii bani pe berea care curgea neincetat, uitand astfel de proiecte, de restante, colocvii si alte nimicuri de genul acesta. 

Eu unul sunt fericit ca s-a incheiat intr-un sfarsit. Si sper ca la anul viitor sa nu mai avem parte de asa ceva. Astazi nu mai era urma de festival, terenul de sport a revenit studentilor care au inceput sa isi rupa adidasii, tenisii si unele membre imediat cum acesta a redevenit disponibil.

Cu toate acestea, organizatorii, ne-au lasat cadou o remorca cu desene frumos colorate dar aflate intr-un oarecare grad de degradare, probabil ca amintire. Aceasta isi duce linistita existenta pe splai, ocupand o banda intreaga (aviz amatorilor de senzatii tari).

Cum toate acestea s-au incheiat, studentul se reorienteaza spre ocupatia lui preferata: numaratul creditelor.